53437722278065215012.jpgHramul "Sfantului Ioan Scararu"Preot paroh: Alexandru Iulian Titorencu Adresa: Requena, Spania Numar de telefon: +34698777441 Adresa de email: parohia.requena@yahoo.es

sâmbătă, 18 august 2012

Predică la Duminica a XI-a după Rusalii ( Despre datoria de a ierta celor ce ne greşesc )




Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine?
(Matei 18, 32-33)
Iubiţi credincioşi,
Sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie de azi ne arată datoria de a ierta pe cei ce ne greşesc. Domnul nostru Iisus Hristos, ne învaţă că toată Legea şi proorocii, se reazemă pe două porunci, adică să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru (Matei 22, 37-40). Mila este una din faptele bune care izvorăşte din dragoste, după mărturia Sfîntului Apostol Pavel, care zice: Dragostea se milostiveşte (I Corinteni 13, 4). Cine nu are milă de fratele său este semn că acela nu are dragoste şi petrece în întunericul urii de fraţi (I Ioan 2, 9-11; 4, 20).

miercuri, 15 august 2012

Sfanta Taina a Maslului...


Taina Sfântului Maslu se savârseste în Biserica Ortodoxa pentru vindecarea bolnavilor. Ea se întemeiaza pe învatatura Sf. Apostol Iacov care spune:
“Este cineva în suferinta ? Sa se roage... Este cineva bolnav între voi ? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 13-15)

Iata cum Bunul Dumnezeu a randuit ca si in parohia ortodoxa din Requena, in data de 11.08.2012, in postul Adormirii Maicii Domnului, sa se savarseasca Sfanta Taina a Maslului.

marți, 14 august 2012

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria



(15 august)
După săvîrşirea tuturor tainelor mîntuirii noastre şi după Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata şi Preabinecuvîntata Fecioară Maria, Maica Lui şi Mijlocitoarea mîntuirii noastre, vieţuia în Biserica creştină, care începuse a-şi răspîndi numele prin toată lumea, veselindu-se pentru slava Fiului şi Dumnezeului său. Căci, prin împlinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea încă din zilele vieţii sale avea să fie fericită de toate neamurile; pentru că Iisus Hristos fiind slăvit pretutindeni, era fericită şi Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pămîntul celor vii. Şi s-a apropiat de preacinstita şi preaslăvita ei adormire, fiind plină de zile;

luni, 13 august 2012

Toata viata noastra....





...Lui Hristos Dumnezeu sa o dam...asa zicem la fiecare Sfanta Liturghie dar oare asa este?Oare intreaga noastra fiinta io dam lui Dumnezeu?Viata noastra io dedicam Lui?Il lasam noi pe Dumnezeu sa ne arate Voia Sa?Parintele Paisie zicea:"ce avem in inima nu suntem obligati sa avem si pe buze,dar ce avem pe buze suntem obligati sa avem si in inima".Cum ne purtam noi crucea ca si crestini in fiecare zi?Multumim oare lui Dumnezeu pentru toate?Atat pentru cele bune cat si pentru cele rele?
Spunea un parinte ca daca ne este greu sa renuntam la micile noastre "placeri",cat de greu ne va fi sa ne lepadam de sine si sa urmam Domnului?Ce inseamna sa-i dam viata noastra lui Hristos?Tot ceea ce facem sa facem pentru Dumnezeu.Zilnic sa ne trezim multumind Domnului pentru ca inca vedem lumina zilei..altii nu o pot vedea,sa ne rugam,sa lucram pentru Dumnezeu si nu doar pentru ca primim un salariu,sa muncim cu drag la locul de munca,sa aratam si celorlalti cum lucreaza Dumnezeu in viata noastra.Sa nu fim crestini doar la biserica si acasa ci si in societate,la locul de munca,pe strada,cu vecinii,oriunde...Noi ca femei si ca mame daca avem copilasi sa facem Voia Lui si sa ne purtam ca niste mame crestine.Cunosc femei care vin saptamanal la sf Liturghie,se spovedesc,tin post,se impartasesc,dar folosesc metode contraceptive.Si ma intreb:Unde Il lasam noi pe Dumnezeu?Oara viata noastra mai este toata pentru Hristos?Sau e doar pe buzele noastre?Cum ne purtam noi Crucea daca refuzam sa o primim?Sau fugim de greutatea ei?Facem ca si acel crestin din istorioara care incerca sa-si taie din cruce caci i se parea mai lunga si apoi trecand peste o prapastie ceilalti au reusit sa treaca,dar el avand o cruce mai scurta nu a putut.Sa ne ajute Dumnezeu sa punem inceput bun mantuirii noastre!

Sursa:http://traindvesnicia.blogspot.com.es

Folosul postului



Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21).
Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească.

ADUCEREA CINSTITELOR MOAŞTE ALE CUVIOSULUI MAXIM MĂRTURISITORUL



(13 august)
Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredincio-şului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, şi era filosof desăvârşit. Impodobindu-se cu înţelepciunea, şi lăsând toate avuţiile sale fratelui său, s-a făcut monah. Iar văzând cum creştea eresul monoteliţilor -adică al celor ce mărturisesc o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos -, s-a aprins de dumnezeiască râvnă şi s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin papa, ca să adune un Sinod local şi să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui. Şi a alcătuit Sfântul Maxim şi cărţi împotriva acelui eres.
Impăratul, fiind înştiinţat de aceasta, a trimis ca să-l aducă în cetatea Constantinopolului şi l-a pus înaintea judecăţii sale. Iar sfântul a ruşinat pe ereticii care se adunaseră acolo, biruindu-i pe toţi cu cuvântul adevărului. După aceasta a fost izgonit în Tracia, tăindu-i-se mâna dreaptă şi limba. De acolo, împreună cu doi ucenici ai săi, a fost trimis în părţile Laziei, însă şi acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, mărturisea şi scria; fiindcă se spune că după tăierea limbii i s-a făcut, cu minune dumnezeiască, limba la loc, şi a vorbit curat cât a trăit.
După acea chinuire fără omenie, l-au trimis în surghiun, fără purtare de grijă. Apoi multe nevoi şi necazuri răbdând pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus într-o ţară a sciţilor, unde a mai petrecut trei luni încuiat într-o temniţă. Şi venindu-i vremea şi ceasul cel dorit, cu veselie şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu (Viaţa Cuviosului Maxim Mărturisitorul se găseşte la 21 ianuarie, în care zi se cinsteşte moartea lui. Iar în această zi, 13 august, săvârşim pomenirea aducerii moaştelor lui, după cum este arătat în Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dânsul; însă în ce vreme, în zilele cărui împărat şi cum s-au adus, n-am aflat). 

duminică, 12 august 2012

Binecuvântare pentru ortodocşii români din străinătate




Binecuvântare pentru ortodocşii români din străinătate

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica românilor migranţi, 19 august 2012:

Această duminică dedicată românilor migranţi reprezintă un nou prilej de a adresa cuvânt de întărire duhovnicească tuturor credincioşilor ortodocşi români aflaţi departe de ţară.

Biserica Mamă, prin slujitorii ei, se îngrijeşte atent de fiii ei duhovniceşti din afara graniţelor ţării şi se roagă la fiecare sfântă slujbă pentrubinecredinciosul popor român de pretutindeni, dorind astfel, ca fiecare credincios român, oriunde s-ar afla, să aibă parte de bucurie şi împlinire sufletească, să îşi păstreze credinţa ortodoxă şi să arate iubire față de Biserică şi neam.

Este o mare binecuvântare faptul că în parohiile româneşti înfiinţate în străinătate, din ce în ce mai numeroase, se realizează multe activităţi pastoral-misionare şi cultural-educaţionale. Pe lângă acestea, se desfăşoară proiecte cu caracter social-filantropic, astfel încât românii din străinătate aflaţi în dificultate pot găsi un sprijin în Biserică. Este binecunoscut faptul că Sfântul Sinod al Bisericii noastre a declarat anul 2012 - An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor – iniţiativă care încurajează ajutorarea oamenilor în suferinţă şi în dificultate.

În acest sens, îndemnăm pe toţi românii ortodocşi din diaspora să cultive întrajutorarea şi respectul reciproc, să promoveze unitatea familiei şi conlucrarea fraternă cu toţi oamenii, indiferent de etnie şi stare socială, să ajute şi pe cei săraci, bătrâni şi bolnavi pe care i-au cunoscut în România, să ajute parohiile care zidesc biserici şi să contribuie la construirea Catedralei Mântuirii Neamului. La acestea, adăugăm cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune: „Dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. ” (I Tes V, 14-18).

Deodată cu aceste îndemnuri părinteşti şi frăţeşti, ne rugăm milostivului Dumnezeu să vă dăruiască pace şi sănătate, bucurie şi mântuire, să vă ocrotească de tot răul şi să vă întărească în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre şi a poporului român de pretutindeni!

Cu preţuire, binecuvântare şi dragoste în Hristos Domnul,


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Român
e

Pentru Maica Domnului

"Nu as vrea sa fiu inger ca sa vorbesc despre Maica Domnului.
Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.
Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel, decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Cine de fapt e mai incorrect?

Nu-mi aduc aminte exact cum am trecut prima oară pragul bisericii, în încercarea mea de a-mi construi o nouă viaţă - una alături de Dumnezeu. Dar şi acum ţin minte că orice pas era făcut cu neîncredere - nu stau la locul potrivit, nu fac ceea ce ar trebui.
Cu timpul şi cu ajutorul celora, care m-au ajutat şi susţinut în tot acest răstimp, am căpatat careva cunoştinţe şi puţină încredere în comportamentul meu din biserică. Dar din păcate nu doar atât....
La doar câţiva ani de la „îmbisericirea" mea am observat că am început să dau dovadă şi de judecată şi încredere în propria superioaritate, dar oare cu ce drept şi de fapt fără nici un temei.
Având duhovnicul în altă localitate, decât cea în care trăiesc, mergeam la mai multe biserici pentru Sfânta Liturghie.

Soţul nemulţumit


 
Trăia odată un om. Simplu, prin nimic deosebit, dar cu un mare neajuns – era foarte morocănos. Toată ziua îi căuta nod în papură bietei sale soţii, ba mai şi striga mereu la ea. Iată că a pregătit soţia ciorba pentru prânz şi îl cheamă la masă. El îi răspunde:
- Ia mai lasă-mă cu ciorba ta. Nu vezi că sunt ocupat!
Iar el stă la fereastră, şi priveşte pe furiş la vecinul său. Vecinul ba udă grădina, că nu prea se milostiveşte Dumnezeu cu ploaie, ba adapă şi hrăneşte animalele - nu are bietul timp să stea degeaba. După un timp îşi aminteşte omul nostru de ciorbă ..dar ca să vezi, s-a răcit între timp şi cine poate fi de vină. El din nou se răsteşte către soţia sa:

sâmbătă, 11 august 2012

PREDICA LA DUMINICA A X-A DUPA RUSALII



Existenta diavolului
Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el, iar copilul s-a vindecat din ceasul acela. (Matei XVII, 18)

Frati crestini,
Dureros lucru este sa aiba cineva un copil si acela sa fie bolnav de o boala fara leac. Orice ar face parintii unui astfel de copil, supararea le apasa mereu sufletul si-i face nefericiti. Orice bucurie ar avea in viata, gandul lor se duce mereu la copilul bolnav, singurul lor copil. Cate nu fac parintii ca sa-l scape?! Nu e leac de care sa auda si sa nu-l incerce. Cheltuiesc oricat de mult cu nadejdea ca copilul se va face sanatos.
Un astfel de tata nenorocit ne infatiseaza Sf. Evanghelie de astazi. Acest tata avea un singur copil care era stapanit de un duh rau. Diavolul il chinuia ingrozitor, aruncandu-l cand in foc, cand in apa. Multe mijloace o fi incercat bietul om, ca sa-si vada copilul sanatos, dar in zadar.

SFINŢII MUCENICI ANICHIT, FOTIE ŞI CEI ÎMPREUNĂ CU DÂNŞII


Sfintii Mucenici Anichit si Fotie
Fiind păgânul împărat Diocleţian în Nicomidia, cetatea Bitiniei, s-a mâniat pe creştini înaintea întregului sfat şi a pus de faţă în mijlocul cetăţii o mulţime de unelte spre muncire: săbii, cuţite, ţepi, unghii de fier, tigăi, roate, căldări şi toate cele scornite pentru muncirea cea cumplită. încă a gătit şi fiare înfricoşate, voind ca prin toate acelea să înfricoşeze pe cei numiţi cu numele lui Hristos. Şi a trimis îngroziri înfricoşate şi pe la toate marginile împărăţiei Romei, poruncind ca pretutindeni să gonească, să muncească şi să ucidă pe creştini; şi multe hule vorbea asupra Unuia născut Fiul lui Dumnezeu.